Apariție editorială la Papirus Media Roman

Apariție editorială la Papirus Media Roman
noiembrie 01 11:43 2015 Print This Article

Era spre  sfârșitul anilor ’60,  parcă de-a pururi primăvară!, ca atunci când, la vârsta adolescenței, îți înflorește în suflet liliacul primei iubiri. Cine nu ne cunoștea pe noi, elevi  de liceu la “ Roman- Vodă”, cu uniformele  noastre bleu horizon și numărul cusut pe brațul stâng? Geanta sub braț, șapca pe-o ureche și, în buzunarul de la piept, o poezie despre  cât e de frumoasă Margareta de la a XI-a F. A noastră era strada Ștefan cel Mare ,cu cofetăriile sale cochete și cu Agenția de teatru, unde trona domnul Cămeșoiu- cel care îi cunoștea personal pe absolut toți marii actori ai țării.Aveam 17 ani, scriam povestiri scurte  în revista liceului- Izvorașul, nume preschimbat la puțin  timp în Școala Nouă- visam la ziua în care numele îmi va apărea în revista Ateneu de la Bacău.

Ateneu părea a fi capătul drumului ! Împreună cu alți colegi, frecventam cenaclul literar “Cezar Petrescu “,ascultam și comentam, mai apoi, creațiile noilor veniți, fete și băieți, și nu o dată s-a întâmplat ca unii să cadă fulgerați de iubire după o lectură sau două. Sfielnici, cu poeme scrise pe foi de maculator, poeții Romanului veneau din medii diferite, purtând aproape ca  pe o povară un soi de aură care îi îmbrăca în mister. Atunci l-am cunoscut pe Laurențiu Vasiliu, căruia i se spunea simplu, POETUL.

Era cam de o vârstă cu noi, poate cu un an mai mare, și el elev la “Roman-Vodă“, dar la fără frecvență, pentru că era angajat- ceea ce impunea respect, un om cu bani, carevasăzică! El a venit împreună cu o lume nouă, fascinată, plină de lumină și culoare și datorită lui, am făcut pentru prima dată cunoștință cu poezia lui Serghei Esenin care m-a fermecat pentru totdeauna.

coperta laurentiu vasiliu poe (1)Poetul avea știința rostirii poetice, căci o poezie citită în interpretarea sa căpăta o muzicalitate specială, desființând granițele textului și deschizând o ușă spre  starea de dincolo de cuvinte. Sobru și ușor pedant, bun camarad și deosebit de talentat, Poetul a fost ales, în scurt timp, șeful cenaclului literar.Datorită lui, am facut schimb de experiență cu  un cenaclul din Piatra Neamț, parcă “Petrodava” se numea, unde veneau poeți consacrați, de la care am avut multe de învățat la acea vreme. Îmi place să-mi amintesc cum ieșeam seara de la cenaclu, luând-o hai, hui pe străzile istorice ale Romanului, o ceată de adolescenți îndrăgostiți de poezie, recitând în gura mare din Ovidiu Hotinceanu- poet plecat prematur dintre noi: Era o fierbere în aerul de aur /Și mirosea culcușu-a minotaur /Și mirosea gura ta mincinoasă /A salcâm și a fân de-acasă.

În acei ani fulgerați de noroc și sublim, Poetul și-a scris  cu talent ceea ce edităm astăzi, la Editura Papirus Media Roman, sub titlul POEME. Vremea care le-a amestecat pe toate nu a putut ciobi cu nimic frumusețea amforei de aur purtată în suflet de fiecare îndrăgostit de poezie. Pentru mine, acum și pentru totdeauna, Vasiliu Laurențiu rămâne POETUL!

Al. Mihăilă

scrie un comentariu

0 comentarii

Nu sunt comentarii!

You can be the one to start a conversation.

Adaugă un comentariu

Datele tale sunt în siguranță Nu vom publica adresa ta de e-mail și nici nu o vom stoca.
Toate câmpurile sunt necesare.