Stare de urgență sau stare de alertă? Virusul nu dispare prin ordonanțe militare. Editorial exclusiv în Evenimentul Zilei de Călin Popescu-Tăriceanu

  Stare de urgență sau stare de alertă? Virusul nu dispare prin ordonanțe militare. Editorial exclusiv în Evenimentul Zilei de Călin Popescu-Tăriceanu
aprilie 27 12:55 2020 Print This Article

Un editorial interesant- sub aspectul semnalării măsurilor pompieristice cu miză electorală aplicate de guvern- semnează în Evenimentul Zilei președintele ALDE Călin Popescu Tăriceanu, propunând, în schimb, soluții viabile, realiste, adaptate situației în care se găsește astăzi România. Redăm textul și-l supunem analizei cititorilor.

 

În România circulă cel puțin câteva sute de mii de români care, fără să știe, transportă virusul din loc în loc. Dacă nu sunt testați la timp nu vor trece mai mult de câteva săptămâni și vom fi în aceeași situație ca și azi. Sau mai rău.Am fost unul dintre cei puțini care nu au votat pentru prelungirea stării de urgență pe toată țară. Am explicat într-un editorial, tot în acest loc, de ce.

Am sperat atunci că mai mulți dintre colegii mei îmi vor urma exemplul și că o să reușim să-l direcționăm pe dl Iohannis spre alte soluții: stare de urgență doar în zonele cu focar coronavirus sau chiar doar stare de alertă pentru zone mai puțin expuse.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu cele două stări fac un scurt rezumat.

Starea de urgență este decretată de Președintele României și aprobată de Parlament. Starea de alertă este impusă de Primar și aprobată de prefect.  Starea de urgență poate fi națională sau locală. Starea de alertă poate fi doar locală.

Până acum, am văzut ce pot face autoritățile centrale în stare de urgență: cam orice! ( inclusiv să se gândească să mute milioane de români de peste 65 de ani la hotel! fabulous, nu? )

Starea de alertă permite autorităților locale să decidă și să ia toate măsurile de prevenire și avertizare a populației, de limitare și înlăturare a consecințelor situației de urgență. Permite intervenția operativă cu forțe și mijloace special constituite pentru limitarea și înlăturarea efectelor negative. Permite acordarea de ajutoare de urgență sau despăgubiri persoanelor fizice și juridice.

Starea de alertă permite inclusiv măsuri pentru restrângerea unor drepturi sau libertăți. Adică cam tot ce face și fratele mai mare doar că nu blochezi o țară întreagă, ci doar zonele unde sunt focare sau pericol de focar.

Și atunci, de ce să aplici o stare de urgență pe toată țara, inclusiv în județe sau localități unde nu există pericol real? De ce să nu dai autoritate administrației locale să decidă împreună cu comunitatea ce e mai bine pentru ei? Credeți că dl Iohannis îi iubește mai mult pe orădeni decât primarul Ilie Bolojan, sau pe clujeni peste Emil Boc, sau este mult mai interesat de București decât Gabriela Firea, Primarul General?

Gestionarea crizei de coronavirus strict de la București a lăsat autoritățile locale fără posibilitatea de a-și crea anticorpii necesari (a se citi: experiență necesară) în a lupta cu pandemia. Este clar că virusul nu va dispărea prin ordonanțe militare, așa cum poate guvernanții sperau, și că episoade brutale vor reveni în anumite zone. Tot la fel de clar cred că este pentru toți că românii nu vor mai suporta o închidere în casă pentru toată lumea și pe o durată mai lungă de câteva zile. Asta și din motiv că în cele 60 de zile în care am fost obligați să stăm în case guvernanții au făcut mult prea puțin.

Una dintre acțiunile care le-a scăpat în totalitate din vedere, sau au evitat-o deliberat, este de a crea, la nivel local, capabilitate de răspuns la acest gen de crize. Acest gen de criză nu poate fi gestionat doar prin ordine polițienești ci, mai degrabă, prin implicarea comunității locale. Cum, la fel, reluarea activităților nu poate fi făcută prin dispoziții militare ci printr-o comuniune între cetățean, mediul de afaceri și autorități locale.

Eu cred că decizia de a gestiona totul de la București vine strict dintr-o nevoie electorală. După ce au ignorat pandemia spunându-ne că e doar o simplă răceală, după ce s-au ținut de alegeri anticipate când în Italia erau mii de morți și carantina era instalată în jumătate de țară, d-nului Iohannis și “Guvernului Meu” nu le-a rămas decât o singură șansă: să arate românilor că noi avem mai puțini bolnavi și mai puțini decedați chiar decât țări mai mari și mai bogate.

În numele acestui interes electoral au strâns totul într-o singură mână, au decis să testeze un număr infim de persoane tocmai ca să nu avem un număr mare de infectați. Adică să ne furăm singuri căciula! De parcă dacă nu-i testăm pe cei bolnavi ei nu vor mai fi infectați și nu vor mai îmbolnăvi fiecare alți 10-20 de români!

Iar ca să țină totul secret au inventat Grupul de Comunicare Strategică, prin care au interzis orice fel de comunicare la nivel local și ne-au făcut prizonierii știrilor controlate de către ei. Dacă comunicarea s-ar fi făcut la nivel local am fi avut ocazia să știm câți români au fost testați ( număr de persoane, nu doar număr de teste) și am fi realizat cât de nepregătiți suntem pentru revenirea la realitate. O transparență reală și o implicare a autorităților locale ar fi dat șansa comunității să-și ia măsurile pe care le consideră necesare.

Ca să nu mai zic că, pe termen lung, o astfel de decizie de transfer de autoritate de la central la local ar fi putut fi premergătoare unei viitoare măsuri de descentralizare accelerată, ca parte a reformei naționale.

În consecință, nu cred că este o idee bună ca revenirea la viață normală să fie făcută tot sub mâna celor care s-au dovedit incapabili să anticipeze sau să gestioneze criza. Nu văd ce calendar de revenire sau ce rețetă fabuloasă care să se potrivească la orice comunitate ar putea ei să ne dea.

Decizia de repornire trebuie să revină comunităților locale, la companii și antreprenori care să hotărască ce pornesc și cum pornesc, să-și ia măsuri de testare masivă, să ia măsuri de izolare în caz de nevoie. Mai devreme sau mai târziu tot acolo vom ajunge: la responsabilitatea individuală și de grup. Singură realizare a acestei perioade de izolare este că am conștientizat, cei mai mulți, că nu e de glumă cu virusul și că normalul de mâine va fi diferit față de cel dinainte de pandemie.

Îi îndemn pe dl Iohannis și pe “Guvernul Meu” să pregătească transferul autorității de la nivel central la cel local. Să-i elibereze de îngrădirile bugetare, să-i lase să facă ce e bine pentru comunitățile pe care le păstoresc. Să terminăm cu starea de urgență la nivel național după 1 mai, să se păstreze doar acolo unde sunt focare, să se mărească gradul de testare pentru că virusul nu va dispărea doar pentru că ei îl ascund.

Vreți sau nu vreți să recunoașteți, în România circulă cel puțin câteva sute de mii de români care, fără să știe, transportă virusul din loc în loc. Dacă nu sunt testați la timp nu vor trece mai mult de câteva săptămâni și vom fi în aceeași situație ca și azi. Sau mai rău.

Autor: Călin Popescu-Tăriceanu, președinte ALDE

 26 aprilie 2020

 

 

 

 

scrie un comentariu

0 comentarii

Nu sunt comentarii!

You can be the one to start a conversation.

Adaugă un comentariu

Datele tale sunt în siguranță Nu vom publica adresa ta de e-mail și nici nu o vom stoca.
Toate câmpurile sunt necesare.