Viorica Agarici- omagiată la Parlamentul României  

Viorica Agarici- omagiată la Parlamentul României  
februarie 06 05:50 2019 Print This Article

 

Miercuri, 6 februarie, Parlamentul României va găzdui  vernisajul expoziţiei muzeale „Viorica Agarici“, realizat cu susținerea Complexului Muzeal Județean,manifestare inițiată de Consiliul Județean Neamț.  Reconstituirea simbolică a a vagoanelor„Trenurilor Morții“  va fi un prilej de profundă meditație asupra atrocităților care s-au abătut peste populația evreiască pe 3 iulie 1941.

Potrivit informațiilor oferite de Oana Bulai “la expoziția de la Palatul Parlamentului sunt invitați diplomați, parlamentari, membri ai Guvernului României, membri ai comunităților evreiești din țară și străinătate precum și reprezentanți ai instituțiilor de cultură.

Vernisajul rămâne deschis pe perioada Reuniunii informale a miniștrilor Afacerilor Interne și a miniștrilor Justiției ai țărilor UE (JAI), organizată de Ministerul Justiției în cadrul Președinției Rotative a României la Consiliul Europei.”

Viorica Agarici,  (n. 24 februarie 1886, București – d. 18 februarie 1979București) a fost o activistă pe tărâm social, feministă, filantrop, descendentă a familiei de boieri patrioți liberali Văsescu, a îndeplinit funcția de președintă a filialei locale a Societății Naționale de Cruce Roșie din orașul Roman în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost omagiată, post mortem, de către Statul Israel cu titlul și diploma de „Drepți între popoare” ( חסיד אומות העולם Hasid Umot HaOlam) pentru salvarea, în iulie 1941, a mii de evrei, urcați în zilele pogromului de la Iași în „trenurile morții”, sub pretextul deportării spre lagărul de la Călărași (Ialomița). La trecerea prin gara Roman a “trenului morții” care transporta, în condiții îngrozitoare, sute de cetățeni români, evrei din Iași, deportați spre lagărul de la Călărași, Viorica Agarici cu autoritate și cu o dârzenie care au impresionat pe toți cei prezenți, a făcut ceea ce trebuia să facă Crucea Roșie în astfel de situații, salvând de la moarte multe persoane nevinovate, în ciuda opoziției autorităților de atunci.

Gestul Vioricăi Agarici nu a fost în zadar. După igienizarea corespunzătoare a vagoanelor și primul ajutor, alte filiale de Cruce Roșie de pe traseul trenului spre Călărași i-au luat exemplul, prinzând curaj să ofere tot sprijinul sărmanilor călători. După această eroică și dreptcreștinească faptă, Viorica Agarici a primit emoționante manifestări de recunoștință dar și reproșuri, gesturi reprobabile, mai puțin cavalerești din partea unor cetățeni ai urbei Roman[6]. Cu amărăciune în suflet, începând cu anul 1943 renunță la șefia filialei Roman a Societății Naționale de Cruce Roșie, slujire pe care a onorat-o timp de 15 ani și se mută la București, la fiul ei Gheorghe.

O dată cu sfârșitul războiului și cu venirea comuniștilor la putere avea să se reîntoarcă la Roman, de astă dată forțată. Cu “domiciliul obligatoriu”, cu toată averea confiscată, a trebuit să trăiască printre străini, din mila cunoscuților, în timp ce doi din cei trei fii ai săi vor fi încarcerați pentru ani buni, în temnițele comuniste.

Alungată din propria casă, doamna Agarici a fost nevoită să-și câștige pâinea dând lecții de franceză și engleză la domiciliul copiilor noii protipendade comuniste.

Fapta Doamnei Agarici din acel început de iulie 1941 nu avea cum să fie uitată. În perioada sa de domiciliu obligatoriu la Roman a fost ajutată, discret, de medicul dr. Iozef Abraham și de fotograful Jack Reinstein, membri ai obștii evreiești din Roman.

Expozița de la Parlamentului României a fost prefațată în teritoriu de întâlnirea vicepreședintelui CJ, Ion ASAFTEI cu președintele Comunității evreiești din Roman, domnul profesor Iancu Wexler.

Profesor de prestigiu și autorul al  mai multor articole și studii precum și a unei deosebit de interesante monografii  Evrei romașcani ), Iancu Wexler s-a consultat în   timpul discuțiilor purtate cu Ion ASAFTEI asupra viitoarelor manifestări legate de personalitatea Vioricăi Agarici ca, de exemplu, expoziția  care va fi relocată în Gara din Roman, acolo unde se află de câțiva ani bustul Vioricăi Agarici. Merită de precizat că romașcanii au declarat-o, în 2011, cetățean de onoare al municipiului. De altfel, președintele Comunității evreiești , dl. Ianu Wexler, a făcut și o mărturisire:

Am cunoscut-o pe Viorica Agarici, o am mereu în fața ochilor. Eram mic, nu am vorbit cu dânsa, dar știu, se vorbea mult de pe atunci despre Viorica Agarici. După 1944, când ea înfrunta, la rândul ei, anumite necazuri din cauză că era de origine boierească, evreii și-au adus aminte aminte de dânsa și de ceea ce a făcut și au ajutat-o cu ce au putut. În primul rând, cu de-ale gurii. A fost mutată la București, la copii, și acolo Federația noastră i-a asigurat un fel de pensie viageră, tot ca urmare a răsunetului acțiunii ei din gara Roman. Inclusiv crucea din cimitir e făcută cu banii Federației. Asta înseamnă că peste tot pe unde se vorbește despre Holocaust în România, nu poate să nu fie amintit numele Vioricăi Agarici. Am în fost în Israel, la Institutul Yad Vashem, am văzut copăcelul plantat în memoria ei.

( Al. M. )

 

 

 

 

 

 

scrie un comentariu

0 comentarii

Nu sunt comentarii!

You can be the one to start a conversation.

Adaugă un comentariu

Datele tale sunt în siguranță Nu vom publica adresa ta de e-mail și nici nu o vom stoca.
Toate câmpurile sunt necesare.